Frumoasă-i vara asta, printre ramuri
se duc cireșe, păsări călătoare,
se coc femei sub zâmbetul de soare
și-n cer poeți trag pegașii de hamuri.

Aleargă norii-n spații viitoare,
goniți de toate rugile din hramuri,
se-acoperă pământul de balsamuri
și, plat, ni se întinde la picioare.

Dar, cu un rânjet, simt cum stă la pândă
un drac al nopții-n umbră, micșorat,
ce crește-ncet, ca fiara cea flămândă

și mușcă din tot binele-ntâmplat.
S-a dus solstițiul verii și, plăpândă,
mașina mea în alta a intrat.