În calendarul sfinților e Sânt Ilie,
de-aceea, sunt hotărât să ies pe felie,
adică aici, printre urzici virtuale,
mărăcini, scaieți, măști vii și postări estivale.
N-o să plouă deloc, nu va fi vijelie.
Nimic nu mai e cum a fost, nici Sânt Ilie
nu mai e meșterul care-și plimba carul prin nori,
trăsnind și fulgerând, de te băga în fiori.
Avem o vară de pus în ramă, nu alta!
Vipie până seara târziu, iar înalta
cântare de greieri prea puțin se aude.
(Vor fi plecat la concert pe plajele ude.)
Poate se supără Sânt Ilie spre seară
și ne miluiește cu vreo ploaie de vară,
să se golească plajele, să umfle marea,
să stăm în cameră și s-ascultăm cântarea
picăturilor de ploaie căzând pe alei,
să bem câte-o bere, să n-o luăm pe ulei.
Vise, taică, vise! De unde ploaie acum?
Ia-ți o pauză și taci... că ai făcut prea mult fum!