Pe aleile vechi nimeni nu mai trecea,
Nori obtuzi şi-nclinaţi aduceau vreme rea,
Când oraşul murea, rătăceam amândoi,
Şi-un trecut dispărea deodată cu noi

Şi ningea peste tot şi un fum se-nălţa
Iar prin sufletu-mi gol crivăţul biciuia,
Nu vedeai că eu mor într-un secol bizar
Şi-ncepeam a minţi ipocrit şi barbar

Şi uitam a trăi, şi uitam a iubi,
Şi bătrâni noi eram peste umbre şi vii,
Şi-ntunerici zburau prin oraşul înalt
Şi-am fi vrut să mai facem doar ultimul salt