Genunchi zdrobiţi de rugă în podele
Tăcerii piruete le ridică
O roză-n geam îi este iernii fiică
De trist pe a sa mumă să o spele.

Că nu e nea pe glie la o-adică,
Teluricul pustiu înalţ în stele
Cu ochiul de sidef al minţii mele
Ce-n întrebare gândul îl indică.

Pe gură am misivă către Domnul
În zloată a zidi noroaie albe
Că altfel morţii duc un ban în salbe
Şi-n negrul tinei se aşază Somnul.

Doar naşterea divină, ce-mi apropii
A vesel o tot smulg din nara popii.