ești precum acele femei cara arată mai bine
cu trecerea timpului
m-am întrebat cum poate iubirea să rateze atât de mult
încât știința să grăbească sfârșitul
 
te iubesc de parcă aș descoperi o clădire antică
respirația scoate violența din orice cuvânt
pe care l-aș folosi
până ai simți dulcea amețeală a dorinței unui bărbat dispus să aștepte
 
și dacă va veni peste noi vreun final anunțat de om sau de astre
îți voi lăsa buzele să caute înțelegere pentru
diminețile
când bucuria de a trăi și a uda florile ți-a întors spatele
 
pentru că
de la prima reacție dragostea nu mai este cea care dezbină
doar cere fără să-i fie teamă că se face de râs
și unește