cândva am ascuns un vis într-un dulap vechi
acea parte din mine care a învățat să cânte
de câte ori îi fugea pământul de sub picioare

pulsul meu cu degetele pe un calendar nemişcat de atâția ani
strecoară pătratele lunii
au dispărut porțile din spatele vântului

nu știu întoarce timpul de aur
nici cine a șters legătura care ne unea
când veneai aduceai cu tine o parte frumoasă
la care eu nu puteam ajunge
când plecai lăsai ceva la orizont
partea frumoasă din mine era obișnuită să aștepte
cânta în mine lumina vârstei prea fragede
purtai un steag pe buze
vântul îți flutura zâmbetul

încă te uiți la mine detașat
înconjurat de nenumărați pereți melancolici