Ne muşcă dinţi de frig în zori din brumă,
Încet se-arată-a soarelui cămaşă
Cusută cu o rază uriaşă,
La loc în noapte, mamă dulce, du-mă.

Să stau de taină lunii în cocoaşă
Când totul la o umbră se rezumă
Şi clipa-i veşnicie-acolo, mumă,
În piruete liniştea se-ngroaşă.

Nocturn îs stele frica de-mi alungă
În regăsiri de-acelaşi labirint
În poala vinului din toamna lungă.

Chiar dacă bezne în enigme mint
Un adevăr misteru-i să străpungă
Pe sub lumini sub cerul de argint.