Nu-i vinovată pasărea că zboară
Nici eu că, om, am pas legat de tină
Vecie-aștept cuvântul să devină
Acelor ce se nasc zidind comoară.

Nu-s supărat pe flori de ger, grădină
Pe geamul de-azvârlit priviri pe-afară
Și vinul tămâiez cu o țigară
Și-n sânge caut litera aldină.

Dar, vai, în mine nu e apa-n care
Sunt stelele și luna de vărsat
Cu guri de raze de mister flecare.

C-aș fi poet se duce vestea-n sat
Și unii râd, bordei la fiecare
Cum obiceiu-acolo i-a lăsat.