zac toate
desprinse
ca dintr-o oglindă
cioburi ce-apasă
pe-un suflet buimac
gânduri ce dau hibernal
să mă prindă
cicloane stârnite
când vorbele
tac

ce aripi
ce vise
ce gânduri topite
se cern
fără șansa
să mă reculeg
când firul pierdut
printre căi legiuite
mă-ncolăcește
să
nu-l mai dezleg

și totuși
când nimeni
nu pare să vină
o mână să-ntindă
prin veacul de ploi
există
adânc
undeva
o lumină
lumina oglinzii
ascunsă
în noi

* Poezie reambalată "modern" și scoasă "la lumină" de pe pagina pe care poetul Ioan Peia și-a postat poezia "Eră".
Poezia, mai sus amintită, împreună cu multe altele, care au stârnit admirația noastra, a fost retrasă de pe site. Poate...poate...