Lumini vegheau mormintele să tacă
Sub stele adevărul a încinge
Iar noi cu luna-n ape, ca o minge,
Ne căutam de blânda noastră joacă.

Cu țipăt cucuveaua ne atinge
Și parcă hazul din priviri ne pleacă
Precum o sabie intrând în teacă
Și gânduri de vecie-s sub meninge.

Sub teatrul nostru doarme țintirimul
De rana de a fi nu știm din noi
Tămăduire care are primul.

Pășim în pielea vieții noastre goi
Dar a zbura-nvățând cu-al morții stimul
Actori vom fi pe scena cu strigoi.