Pășesc pe căi de lună cu privirea,
La pletele de raze se desface
Iar stelele-s cât vârfuri reci de ace
Și tainele nu știu împotrivirea.

Și în senin întregul cer tot tace,
Aștept la gura sobei o ivire-a
Ilenelor ce-n basme duc vestirea
De dragoste cu Feți-Frumoși, cu pace.

Plecată mi-este Cosânzeana-n zare
Și-n patul meu mi se așază frig,
Singurătatea-i morb și gândul doare.

Din depărtare nici nu te mai strig,
Ți-am scris spre-amor pe ușă De vânzare
Venirea-ți de mirare-având cârlig.