Ciobit de umbre-i întrebării oul
Răspunsul la iveală ca să iasă,
În a mirării piele-s nopți pe masă
Cu adevăr ce l-a grăit stiloul.

Cerneala e din dumnezeu rămasă
În timp ce picură din veci ecoul
Pictat pe-afară, reavăn e tabloul
Ce cu penița îl aduc în casă.

Genunea se cuprinde cu înaltul,
Un aluat amar de pâini frământ
Și-adânc în mine am aflat pe altul.

Un drum frumos de flori în duh îmi cânt
Și-n nemurire-o clipă îmi fac saltul
Când luna ne veghează pe pământ.