te promenai aiurea

pe alei

într-o caleașcă trasă

de idei

și-n mine era doar

un vai,

mie ce-mi dai, mie

ce-mi dai?

mi-ai răspuns: „nada”

mai făceai așa

pe vremea când să spui

un da

era capriciu de copil,

un gest

frumos dar prea

facil

astăzi răspunzi afirmativ

când, gata

ți se aruncă-aiurea

nada.