e din sârmă ghimpată
viața
mi se înfinge între
coaste
ceva îmi smulge zâmbetul
de pe față
un întuneric cu colții
albi sticloși
sfâșiind aerul
luna e încarcerată între
fiarele cerului
eu fug de mine
pe un drum fără lumini
mă lovesc de pereții
nopții
se scurge pe sub mine
toată bezna lumii.