Slujesc durerii, ca un sclav păgân,
căci nu știu altceva, decât să mă supun
torturii ei,
zadarnic mă închin la zei,
căci niciunul nu vrea să mă asculte,
lăsând-mi sufletul să lupte, fără încetare,
oricât de mult ar izbuti să mă doboare
fiecare suferință,
și nu e cu putință, în vreun fel,
să scap de-acest blestem,
să mă eliberez,
după atâta istovire,
să simt în loc de suferință doar iubire