O, doamnă care reazem ai în Coase
La fiecare-n parte câte una
Când ne-a veni soroc de totdeauna
Primește mâna-n păru-ți să se lase.

Frumoasă cum cu trăsnete furtuna
Ce în tăceri ai lacrimi zgomotoase,
Iubire-a unui vierme de mătase
Din care flutur iese-n zori întruna.

Mi-aduci cafeaua-n pat de dimineață
Al alor tale mândre veșnicii
Ce duhul către Domnul mi le-nvață.

Făcând la Dumnezeu ucenicii
Îi voi intra cu liniște în piață
Din dric vânzând finale gălăgii.