Luna e ca o suprapunere cu gălbenușuri din ou de struț, îmi pregătesc măști de noapte, o voi întâlni pe Ana- îi pronunț prenumele de parcă aș umfla un transsexual din silicon cu 20 de ani mai în vârstă. O revăd, pot spune că am avut dreptate, altruismul și feminitatea ar salva-o. Obezii inimoși întineresc și construiesc un scut, un echipament de lucru împotriva abuzurilor. Când am întâlnit-o pe Ana, prin 2005, trupul nu o trăda, doar tonalitatea și polipneea anunțau golul și diformitate pedagogică.