tu pustiu cu chip de oază
te-am etichetat eronat
refugiu pe timp de bombardament

mi-am mânjit mâinile intenționat
cu coajă de nucă verde
să nu se șteargă cu apă chioară
petele de pace interioară

din negru de sub unghie am modelat
perlele păstrate zestre în scoici
mut norocul spart în palma altuia
spune-i lui cât de greu ți-a fost
când mi-am rupt fâșul
pentru frigul tău din fabrică

mi-ai servit inima
ca pe o grenadă fără cui
ca pe o decizie luată cu premeditare
s-o invit la liturghia din crater
unde exploziile par psalmi

traduc tot ce ți-am scris vreodată
în alfabetul șrapnel
literele sar în ochi ca schijele
de parcă urmează preschimbarea ta
în pergament permanent

tu ai însă destin de legendă urbană
forever schimbătoare contra curent
cu versuri libere lipite în viu grai
reformulezi rădăcina problemei
ca o lamă ascunsă sub fiecare limbă

poezia care rămâne cere adevăr nu haos

ca pe un curcubeu de motorină
ieșit pe faleză după o ploaie uşoară
m-ai scos senin din toată situația asta

intenționat urmează să eviți alt salvator
nu mai e cazul să rămân martir
că după ce ți-am făcut ultimul oral
am început sā-mi simt urechile înfundate
c-am ascultat dragostea numai pe mute
cu bale la bot

doar la plecare
mă faci să mă simt important
las urme care ne pietrifică povestea
cu o pereche de adidași noi
care nu știu drumul înapoi
spre linia de graniță

straturi emoționale proaspete
devin fosile pe care le vei descoperi
odată ca niciodată
ca pe dovada unui erou anonim
ce-a murit pentru tine drept înainte
cocoșat de aripile unui nimeni
ca de povara potrivită la decolare