de ce nu cade nici o frunză
întreabă un copil
mama tace
îi dă un suc rece și un pai albastru
semaforul rămâne verde

păsările călătoare
fac repetiții
se aliniază
se ridică
se așază la loc
în final hotărăsc să rămână
să vândă povești la semafor

cineva scrie cu cretă pe asfalt
”septembrie”
oamenii calcă în picioare cuvântul
el nu se șterge

anunțuri distorsionate prin difuzoare
nimeni nu înțelege limba

iau un marker și scriu pe un zid
”nu există anotimpuri
există doar refresh”

orașul respiră greu
miroase a cafea și asfalt încins
toamna nu vine
poate nici nu a existat vreodată
poate a fost anulată
ca un concert fără destinație

sau a fost descărcată într-un folder
pe care nimeni nu-l mai deschide