nu mai râmnesc la lumea ta, Doamne,
care, oricum, este goală, seacă și sterilă,
râmnesc doar la puțină lumină,
care să lumineze bezna în care trăiesc,
doar pentru atâta trudesc
în această viață,
las lumii bucuriile în care se răsfață
și tot ce-aduce fericire pe acest pământ,
eu am să mă mulțumesc chiar și cu un punct
oricât de mic de lumină,
care să-mi strălucească în inimă
precum un far,
să pot găsi cărarea
prin acest coșmar,
spre ieșirea din trup,
mai înainte să mă inunde de tot
cu al său hoit
de lut