Să nu rănești privirea ce te-ndeamnă
S-arunci un ochi pe-afară, chiar de plouă
Natura are haina rece, nouă
Și-n flăcările cele ce-s de toamnă.

Și frumuseți ascunse ies din ouă,
Covorul roșu dorul îți condamnă
La a ieși din casă-n reavăn, doamnă
Cu inimile noastre, amândouă.

E la cules, din ce-am sădit noi, roade
Și mărul e-mplinit, iar cucuruz
Pe masă-n galben ca de lună cade.

Ne este ceru-ntruna un havuz
Și udă focul firii ca-n șarade
Iar stropi lovesc în piele și-n auz.