În miezul norului pândind zăpadă
Îmi pun pe mine haina grea de iarnă
Un preambul la gerul ce se-ntoarnă
De-un an de câte-s cele să se vadă.

Omăt și diamant orbind lucarnă,
Spre-a prinde peștele a gripei nadă,
Făcut e cerul strâmt pe noi să cadă
Și poame albe în curând răstoarnă.

Deocamdată-i numai fler de ape
E toamnă, dragă și pe-afară-s ploi
De-nghețul aprig încă să ne scape.

E frig domol în inimi l-amândoi
Dar Domnul se tot ține de agape
Că-i vine Prunc, divinului altoi.