La-nalta Zoo-Curte din pădure,
Prezenţi din zori de zi la judecată,
Pe Codul silvic au fost puşi să jure
Un lup nervos şi-o vulpe-mpricinată.

Judecătorul leu căscând agale
Privi spre lup, c-o mină liniştită:
-Spuneţi-ne ce acţiuni penale
A fost în stare vulpea să comită.

- Ieri, onorate leu, vreo două ore
Am urmărit un iepure, tenace,
Căci am un ADN de carnivore,
Şi când să-l prind cu laba mea dibace

Pe urecheatul stors de energie,
Cumătra vulpe, ca o profitoare,
L-a capturat, spunând, cu viclenie,
Că-i o nevinovată vânătoare

Şi-o să consume norocoasa pradă
Ca pe-o friptură bine asortată.
- Acum, dispuse leul, dând din coadă.
Să ascultăm şi vulpea acuzată.

- Tot ce-a zis lupul e o calomnie,
Fiindcă iepuraşul prins, din goană,
E-n plasă, fezandat, nu-n farfurie,
Şi-n plus, eu sunt de patru ani vegană.

Rămase leul mut, în pronunţare,
Decis să fac-o judecată dreaptă,
Şi dup-un timp le spuse cu glas tare
O hotărâre scurtă şi-nţeleaptă:

- Constat că lupu-ar vrea să ia friptura,
Deşi nu-i clar de ce i-ar aparţine,
Iar vulpea-ar trebui să-şi ţină gura
Şi să mănânce numai vitamine.

Niciunul nicio-ndreptăţire n-are
Să merite să capete trofeul
Şi-n loc de cheltuieli judiciare
Pe iepure o să-l primească leul.

MORALA: când te uiţi pe-a lumii scenă,
Iar doi se luptă dur, cu tot elanul,
Precum gladiatorii în arenă,
Căştigătorul îl dictează banul.