Mă dor cuvintele-n scribal supliciu
Ce se așază-n miezul unor clipe
Stiloul însă-n foaie vrând să țipe
Zidește un zadarnic edificiu.

În ale nebuniei mele pripe
Îmi strigă al tenebrelor indiciu,
Am minți pierdute, beznei în deliciu
Când slova-n dumnezeu să se-nfiripe.

Scriind misivă închinată ție,
Hârtie, unica de prin femei
Cerșesc în poala ta o poezie.

Și vinul de cerneală tu îl bei,
E ora-n noapte de acum târzie,
Din eminescu cade frunza-n tei.