poezia, romantică extensie a sufletului meu,
pansament pentru rănile destinului,
sună ca un clopoțel care anunță mesagerul luminii,
să scoată lumea din iureșul negativismului.

poezia, m-a scos mereu din coșmarul negricios,
m-a ridicat pe aripi de vis fine, albe,
mi-a arătat calea deciziilor clare,
a dezvoltat în mine duhul creativității.

nu îi simt timpului adierea rece,
învăluită cu vălul de lumină caldă,
o carte grea de multă poezie
stă acum cuminte pe etajera timpului.

tresare infinitul sub limbajul angelic,
romantismul poematic conturează tabloul psihedelic.