îmi este sufletul ca un cireș în floare,
cu mii de ramuri și o privighetoare,
azi un cântec mă învață de neegalat,
ecouri să producă sub cerul dantelat.

mireasma dulce o împrăștie vântul,
cu rădăcini adânci populează pământul,
hrănit de lumină fericitul cireș,
freamătă, iubește fără să dea greș.

a răzbătut furtuni și aspre ierni
are stele și luceferi prieteni eterni,
cu povești mirene de lume s-a legat,
crede și trudește pentru un rod bogat.

să nu-i frângeți ramuri cu blânde nervuri,
căci pe toți vrea să vă simtă oameni puri.