locuiesc sub fiecare rãdãcinã
care înalţã ode soarelui
de la floarea de colţ
prin nuferi
spre deÅŸert
îmi astâmpãr setea
cu rouã de cactus
într-un fel sãrat şi lipsit de cer
un amestec de negru necuvântãtor
amarã cãrare prin lujeri verzi
precum laptele de pãpãdie
.................
viteza luminii e un segment
din viteza gândului
dar are doar sens unic
.................
mie îmi place sã desfac ghioceii
de iarnã
sã aduc înapoi privighetorile
ca fiecare gâzã sã culeagã universul
în felul lor deloc efemer
altfel cum ar ÅŸti furnica
secretul piramidei
poate la fel cum ÅŸtiu
iubirea
.....................
când nu-mi permite viaţa
nu construiesc castele pentru stele
decât din visele mele
chiar dacã nicio stea nu are nevoie
apoi mã întorc de unde am venit
deşi mie mi-ar fi de ajuns pãmântul
.....................
ochii mei vor învãţa frumosul
prin fiecare clipire de rãsãrit
iar seninul din lacrimã
îmi va cânta toţi mieii albi jertifţi
pentru milioanele de altare
nesãtule de sânge
ÅŸi
orice s-ar spune
niciun oracol nu ştie sfârşitul
oricât de mult ne-am dori
ca lumea sã se termine cu noi
nicio apocalipsã nu e perfectã
poate doar cuvântul
poate doar nesfârşitul acesta
niciodatã început