Fräulein Johanna, gura nu-ți mai tace,

că spune și bujorul de pe-altiță,

cu glasul tău duios de mioriță,

că ești Ioana, doar atât, și pace.

Drept e, nici eu nu-s Georges, ci doar Gheorghiță,

nu pentru c-aș fi fost, cumva, dibace

să-nsulițez balaurul sagace,

când bramburea pe-un câmp de romaniță.

Te-am botezat greșit, dragă leliță,

mă iartă,-ți dau o gură de halviță,

și-apoi, un țuc pentru dezîntâlnire.

Tu-mi zici că am uitat de miel, bag seama,

de vinul ghiurghiuliu, bașca pastrama...

Mai bine s-o lăsăm în fericire!