Încă răspund la această adresă, la acest nume,
încă n-am început să împachetez
sentimentele, chiar dacă trecutul
se înseninează.
Deocamdată mă străduiesc să fac ordine
printre acele imagini
pe care nu pot să le arunc,
dar nu pot nici să le iau cu mine
în al cincilea anotimp.
Zadarnic mă străduiesc să le salvez
coerenţa şi unitatea,
sau să înlătur abaterile
de la ideea dominantă –
de parcă totul s-ar reduce
la corectura finală a unui poem.
De data aceasta însă, poemul eşti tu !
Trebuie să tai –
fără milă, fără anestezie –
în carnea vie a imaginilor
din care eşti alcătuit,
ca să poţi fi primit,
ca poem,
în al cincilea anotimp.


(din volumul „Și totuși, rodim” - 2007)