N-am mai scris de mult în limba asta
pe care o împărțeam cu păduchii din cap
și cu rădaștele din curte
- limba asta fără margini și aproape fără cuvinte,
crescută dintr-un aluat
în care îmi băgam mâinile să amestec și eu
pe un colț de masă, pe un petic de mușama de talcioc
înflorată violaceu cu roșu cu borduri maro cu lila

limba asta pe care o mestecam timid în liceu
ca pe o gumă pe care o pasam pe sub masă
până se lipea de pumnul mic și moale din buzunarul surtucului de catifea
unde mă nășteam alene, până mă durea la capătul genelor
și se întindea și mă prindea, să nu cad, în pânza ei de păianjen
când mă uitam la părul halou
de culoarea sălciilor iarna și cu miros de caramea