|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 266
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-20 | [This text should be read in romana] | Te-am iubit ca pe o rană care învață să vorbească, încet, fără să ceară vindecare. În fiecare dimineață îmi lăsam numele pe marginea ta, ca o haină uitată pe un scaun gol, sperând că te vei întoarce măcar s-o ridici. Tu treceai prin mine fără să știi că o viață poate fi călcată cu pași ușori. Am adunat tăcerile tale și le-am făcut pat, iar nopțile mele dormeau acolo strânse, ca niște copii fără mamă. Când zâmbeai, se rupea ceva în mine — nu durerea, ci credința că pot fi fericit fără tine. Mi-ai lăsat iubirea într-o stare neterminată, ca o scrisoare arsă pe jumătate, din care încă se mai pot citi câteva cuvinte: „rămâi”, „așteaptă”, „poate”. Astăzi te port nu în inimă, ci în partea aceea a sufletului unde se duc lucrurile care nu mai au loc nicăieri. Și dacă plâng, nu e pentru că te-am pierdut, ci pentru că, o clipă, am fost atât de aproape de a fi iubit întreg.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy