au mai fost câteva întâmplări
bilețele scrise de mână în școala generală
fiecare literă semănând cu un pește viu zvârlit în uleiul încins
perpelirea între luptă și abandon m-a ținut
până printr-a opta când am primit cartea de identitate
îmi priveam fotografia cu seriozitatea celor 14 ani împliniți
și cu senzația că lumea
stă la picioarele mele să-mi gâdile tălpile
pe urmă au venit scrisorile lungi
timbrate
cu adresa destinatarului la vedere și fără răspuns
am aflat târziu că destinatarul se mutase în altă inimă
nu mai era de găsit
s-au ciocnit mândrii personale cum se ciocnesc ouăle de Paște
unul se sparge celălalt rămâne intact până la
o altă ciocnire cu ghinion
am învățat să scriu mesaje să mă identific pe tik tok
negociind așteptările de pe twitter
mi-am tăiat venele convinsă că dacă scriu cu sânge
o declarație de dragoste
îmi va face loc în moartea lui nefericitul de esenin
am schimbat adrese să ajung mai aproape de ultima dragoste
urcând treptele s-o ating pe frunte
am crezut că acolo nu sunt viespi ci fluturi
după fiecare pas treapta de jos se rupea în timp ce deasupra mea
alte trepte creșteau

sunt obosită
și nu-mi vine altceva în minte decât că planez fără direcție
ca zmeul scăpat din mâna unui copil
între două borne mitice de timp pierdut