Palmyra nu e femeie
din carne și oase,
e o rană care respiră,
țesătură de trupuri rupte
ce refuză moartea.

Zenobia

față cioplită-n piatră.

palma ta strânge norii.
în ochii tăi
rădăcinile își caută țărușul.

lutul îți repetă numele.

drumul mătăsii —
se despică în tine.

Damasc
nu mai e sete —
ci o arsură
care mușcă din mine
până la os.​​​​​​​​​​​​​​​​