Palmyra nu e femeie
din carne și oase,
e o rană care respiră,
țesătură de trupuri rupte
ce refuză moartea.
Zenobia
față cioplită-n piatră.
palma ta apasă cerul.
în ochii tăi
rădăcinile își caută țărușul.
lutul îți repetă numele.
drumul mătăsii
se despică în tine.
Damasc
nu mai e sete
ci o arsură
care mușcă din mine
până la os.​​​​​​​​​​​​​​​​