de fapt nu mã sufocã strãzile înţepenite
nici semafoarele
parcã mai mereu pe roşu
cum orice barierã coborâtã
pare doar o întâmplare
nici nu mai ştiu dacã nefericitã

nu port prin inimã nimic
din liniştea cãii lactee
doar câteva dâre luminoase
de stele cãzãtoare
şi un pic din ecoul sec
al cãderi lor în mine