femeia aceea avea vise medii
știa că nu poate oferi o inimă omului de tinichea
și în fiecare zi în bucătărie
economisea câte-o picătură de ulei de floarea soarelui
modificând cu bună știință
sau cu rea voință
toate rețetele moștenite în familie

știa că într-o zi va pleca să-l caute
pe drumul ce duce spre ținutul din Oz
cu ceașca de ulei atent ținută în căușul palmelor
și cu pași mici
atât de mici încât toți din jurul ei o vor credea împietrită

citise de multe ori povestea
avea pregătite câteva fraze în gând pentru clipele stânjenitoare din conversație
și în fiecare noapte visa
cum degetele ei pline de ulei
mângâiau pe la toate încheieturile
omul de tinichea

femeia acea era modestă
știa că o inimă pentru omul de tinichea ar fi făcut parte din visele mari
așa că se mulțumea să repete în fiecare zi
scena când va face câțiva pași cu omul de tinichea
în afara poveștii
într-o solemnă liniște
fără scârțieturile lui nesuferite
provocate de lacrimi sau intemperii