Iarna, pădurea de la Gheorghițoaia-i năpraznică,
Îmbrăcată-n promoroacă coboară lin, magică.
Din Valea Rea și din Dealul Mare săniile vin,
Spre satul cel adormit duc focul vesel în cămin.

Oameni înghețați, dornici de pâine caldă și sfântă,
Mâinile tale-n îmbrățișări mereu ne încântă.
Focul tău-doctor, derdelușul - bucurie cară,
La Sinești pădurea coboară în lumină rară.

Sănii cu clopoței sună vindecarea îndată,
Satul adoarme-n îmbrățișare catifelată.
Sub mantia de omăt visurile se țes domol,
Iarna ne ține-n palme cu pâine și lemne-n ocol.