Lumina care rămâne

Și de-o fi timpul să ceară
Mie ani și ție bani,
Anii mei îi dau diseară,
Dar tu sigur nu dai bani.

O să fiu vers în context,
O să fiu iubire pură,
Sau pedeapsa dintru text —
Bun… chiar de literatură.

Și în paginile goale
Tot trecutul mi-l ascund,
Până o să găsesc o cale
Vieții să-i răspund profund.

Nu am timp pentru regrete,
Nici chiar lacrimi să mai plâng,
Sunt misterul din secrete,
Ce n-o să le spun nicicând.

Am iubit cu disperare,
Și-am trăit din amintiri,
O iubire care doare
Până și în povestiri.

Și de-o fi să vină seara
Peste mine mai devreme,
Eu vă rog să strângeți ceara
Lumânării vieții mele.