Nunta dintre timp și clipă

Eu sunt timpul, tu ești clipa,
Eu decența, tu ispita.
Amândoi suntem sublimul,
Și răsplata, și tainul.

Domnișoare de onoare,
Azi sunt stelele din cer.
Luna plânge după soare,
Precum iarna după ger.

Licurici vin s-anime
Și mai mult petrecerea,
Și se aude prin mulțime
C-o să vină chiar și ea.

În caleașca ei regească
A sosit însăși crăiasa,
Parcă vrând să-mi șoptească
Că mi-a pregătit aleasa.

Cu privirea obosită
A venit să ne cunune;
Chiar și ultima ursită
A trecutului ce-apune.

Lacrimile din suspin
Și tăcerea după chin
Stau închise într-un scrin
Al răspunsului divin.

Iar de noi vom fi ferice,
Este greu să mă exprim.
Tu, rana din cicatrice,
Eu, umilul serafim.