Pâinea feliată
Pe care o aleg din raft
Este scufundată în interiorul
Pungii sigilat cu o clemă.

Un pește în apă, o pasăre în cer,
O floare în lumină ori o stea
Sau în pământ o rădăcină.

Ca dintr-un pântec de aici scot
În fiecare dimineață câte o felie
Pe care o ung cu unt și miere
Cu arome de soc și iasomie.

Apoi, cu clema înnod iar punga
Pentru ca mâine, din nou,
Să retrasez linia, dunga
Și orizontul întreg
Ce mă îmbie.

Când am terminat-o arunc
Punga și firimiturile care rămân.

Clema, însă, o îndoi ca pe cerc
Și i-o dau pisicii să se joace cu ea.

Și privesc cum în jocul ei o aruncă
Ca pe o rază după care aleargă
În timp ce o ascunde
Pentru a o afla.