Ești Universul Meu

Iubesc, femeie, chipul tău,
Ești leacul gândului cel rău.
Iubesc, femeie, vorba ta,
Ești lacrimă ruptă din stea.

Parfumul tău, abia simțit,
Stârnește-n mine pasiuni.
Ești liniștea din asfințit,
Căldură vechilor tăciuni.

În ochii tăi văd universul
Care-n întreaga lui splendoare
Îți admiră, în taină, mersul
Pe drumul către Carul Mare.

Și îngerii vin să-mi șoptească
Vorbe frumoase despre tine
Și ar dori ca să primească
Iubirea ta în nopți senine.

În poezia mea tu ești
Și întrebare, și răspuns,
Și zâna bună din povești,
Dar și mister de nepatruns.

Dacă te merit, chiar nu știu,
Dar sper ca timpul să ne arate.
De-am știut să te descriu
În sensul vorbelor din șoapte.