Trec pe lângă Cișmigiu
Mugurii din primăvară

Frunze azi, durere ieri
Sunt foșnet de pustiu.

Trec prin vieți spre alte vieți.
Îngândurat caut să mă opresc.

Verzi speranțele, vii speranțele,
Se prefac în gânduri ce se ofilesc.