|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 21
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-05 | [This text should be read in romana] |
Părinții noștri se sting
ca niște piese uzate, uitate într-un depozit unde lumina abia mai respiră. Timpul îi roade încet, cu răbdarea unui strung obosit care a uitat finisarea, și acum mușcă visceral. Noi trecem pe lângă ei cu zumzet de utilaj lustruit, convinși că aliajul din noi nu cunoaște rugina. Nici nu mai înregistrăm cum fiecare pas al nostru le mai rupe câte un dinte, cum fiecare tăcere le tocește pofta de viață. Până când, într-o zi, depozitul tace complet — și rămânem singuri, vorbind în gol, printre roți dințate care se învârt fără priză. Vom înțelege atunci că nu timpul i‑a rupt, ci noi — cu reglajele noastre grăbite, cu tăcerile strânse la cheie, cu felul în care am lăsat întreg angrenajul să scârțâie până s‑a oprit. Iar când vom încerca să repornim totul, vom descoperi prea târziu că piesa lipsă suntem chiar noi.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy