Vântul hoinar
Se plimbă prin oraș
Nu se odihnește deloc
Că e curios foc.

Străzile le-a străbătut
A măturat totul in cale,
Praful l-a ridicat
Și-n ochi ți l-a băgat.

După ce și-a făcut de cap,
Din oraÈ™ a plecat,
Dealurile le-a trecut
Și un lan cu grâu a văzut.

Prin el s-a plimbat,
Spicele le-a aplecat,
De arșiță le-a răcorit
Dar nu s-a odihnit.

A intrat în pădure,
Vântul prin copaci dansa,
Crengile se legănau
Și frunzele cântau.

A mers mai departe,
Oceanul l-a văzut,
Imensitatea lui l-a speriat
Și în uragan s-a transformat.

Valurile le ridica,
Apoi le arunca,
Vântul mugea
Și cu ele se lupta.

Când a obosit,
Pe-o stâncă a adormit,
Oceanul s-a calmat
Și s-a liniștit imediat.

Vântul hoinar,
Când s-a trezit,
A luat-o frumușel
Să plimbe norii nițel.

S-a tot învârtit printre ei
La ei s-a burzuluit,
Vântul a plecat râzând,
Că pe nori i-a lăsat plângând.