O tânără fată
Stă și privește
Cu ochii în zare
Pierdută în visare.

Se gândește,
Că tare ar vrea,
De s-ar găsi cineva
Să o iubească și pe ea.

Își închipuie
Un tânăr frumos,
Cu ochi visători,
Ochi nemuritori.

E înalt, brunet,
Vine pe un cal alb,
Se îndrăgostește de ea
Și o ridică în șa.

Astfel, pleacă cu el
Calul aripile le desface
Și zboară prin nori
Până în zori.

Tânărul brunet
Locuia pe-o stea,
Era împărat,
Peste al său regat.

El i-a dăruit
Veșminte aurite,
Giuvaeruri multe
Și foarte scumpe.

A luat-o de soață,
E acum împărăteasă,
Este iubită
Și prețuită.

Dar norii au venit,
În tunet s-a auzit,
Ploaia a răpăit
Și fata din visare s-a trezit.

A oftat din greu,
Visul s-a spulberat
Ploaia a alungat-o
Și spre casă a luat-o.

Visul ei de fată
Rămâne în amintire
Că ce și-a închipuit,
Ne e de înfăptuit.