|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 28
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-18 | [This text should be read in romana] |
Ce voi simți eu, oare,
când voi muri ultima dată? Nu, nu trupul — acela se întoarce oricum în alfabetul materiei — ci gândul, acea fărâmă de sine, care încearcă să se opună întunericului. Va fi tăcere, va fi uitare, desfacere lentă, sau doar o nouă căutare în memoria universului? Cine suntem noi, dacă nu o clipă de ordine într‑un spațiu dilatat sub propria-i lumină. O înșiruire de atomi care au învățat ritmul fără să știe de ce, fără să știe pentru cine, vibrând totuși ca și cum ar conta. Gândul — unde se duce după ce tace? Poate că nu dispare, doar se dezbracă de nume și revine în fluxul primordial, unde materia visează alte forme. Exact aceeași pulbere stelară se rearanjează neobosit, până într‑o zi când entropia își reia drepturile și totul se desface în tăcere. Și nici atunci nu pierim cu‑adevărat. Doar devenim altceva: un alt contur, o ordine rescrisă, o tentativă a universului de a se înțelege pe sine. Ori, poate doar un vers rostit, păstrând în el ceva din fiecare.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy