Hei, inimă, mai ține-te o vreme...
Chiar dacă-i câteodată drumul greu,
Chiar de te zbați mereu printre probleme,
Tu ai putut să biruiești mereu.

Nu te opri când norii par mai grei,
Nicicând să nu mai bați în piept cu teamă,
Căci ești o luptătoare printre ei,
Și nu te lași înfrântă de o dramă...

În fiecare puls e o scânteie,
O rugă ce răzbate fără glas,
Și dacă simți că viața se încheie,
Tu luptă... și te zbate ceas de ceas!

Ești steaua ce mai tremură la șoapte,
Dar strălucești chiar și când doare tare.
Din lacrimi te aduni în miazănoapte
Și încă poți învinge, prin iertare...

Știi, inimă, tu nu ești doar un trup,
Ești focul cald dintr-o ființă dragă,
Și zi de zi, mereu mă preocup,
De poate vreun cuvânt să te distragă.

Așa că bate, inimă, bate cu rost!
Că nu ești singură în ce ți-e dat...
Ai dragoste, și-un suflet adăpost,
Și-un om ce te susține neîncetat...