Eu de curând am fos acasă
Şi m-am văzut cu toţi ai mei,
Ne-am aşezat pios la masă,
Îndeplinind dorinţa Mamei.

În capul mesei stătea Tata,
Iar la un colţ Măicuţa Bună,
Înlăcrimată privind "gloata",
Nu mai ştia ce să ne pună.

Mi-am retrăit copilăria,
Iubirile, dar şi necazul,
Am revăzut grădina, via
Şi pe vecini, trecând pârleazul.

Am colindat apoi tot satul,
Primind mulţi bani, colaci şi nuci,
Cu steaua şi cu semănatul
Şi cu-a mea ceată de haiduci.

Am fost la Hora de pe Şes,
Ba chiar am scos la joc o fată,
Ce m-aştepta, binenţeles
Frumoasă şi nevinovată!

Tristeţea mea a fost la şcoală,
Ici colo câte-o amintire,
Iar clasa, jumătate goală,
Mulţi dinte noi prin cimitire!

Apoi, cu mare bucurie,
Eu în Biserică-am păşit,
Şi după Sfânta Liturghie,
M-am spovedit şi-mpărtăşit.

În atmosfera cea sublimă,
Eram aşa de fericit!
Aud un zgomot în grădină
Şi dintr-odată m-am trezit.

Vă-ndemn pe toţi, prin ce am scris;
Să vă vedeţi părinţii, casa!
Duceţi-vă măcar în vis,
Din când în când la Mironeasa!