Stau pe spate și trag din țigară,
Meditând intens la lumea de afară.
Fumul mă-nvăluie și se dezlănțuie,
Gândul îmi aleargă fără să stăruie.
Aș vrea să mă ridic, dar sunt mult prea leneș,
Capul îmi sună ca într-un talmeș-balmeș.
Dar nu mai pot sta precum un trântor,
Ba chiar aș avea nevoie de un mentor
Să mă împingă pe calea cea bună,
Să nu mă uit ca un nebun către lună.
Noaptea e liniște, dar somnul nu vine,
O stea căzătoare pe cer mă previne,
O dorință îmi pun pe îndelete,
Gândurile-mi sunt parcă incomplete.
Și-ncerc să adorm ca să scap de dileme,
Să nu mă mai pierd în atâtea extreme.