cumva îmbrãţişaţi
la orele de vârf
între un galben intermitent
şi un verde
imposibil de folosit
împãrţim iubirea
cu toate cartierele noi
pe un sens giratoriu
racordat la o aplicaţie cool
într-o înghesuialã tristã
vopsitã în roz
ca un sofisticat sãrut pe frunte
acordat unei oglinzi banale
trecutã şi ridatã
precum o prunã afumatã

îmbãtrânim
din lipsã de coeziune
pe când strãzile aşteaptã
o stropire din nori
ca pe un duş scoţian
oricum oraşul
nu îşi trãieşte timpul
se scorojeşte
îi cresc gropi
iar autobuzele
nu mai ştiu sã cânte
pânã şi soarele rãsare aici
de cel puţin cinci ori
într-o singurã dimineaţã
iar apusul se vede
doar de pe bulevard
ca la un cinema aranjat
pe o insulã artificialã
în timp ce mã plimb bezmetic
cu amintirea unei câmp
plin cu maci
ca o mãrturie ciudată
despre cum frumosul vine uneori
dintr-o gravã scãpare
tehnologicã