de ce n-aș crede
că plecarea mea din privirile tale
n-ar fi exact veriga-ultimă
pe care o rup din întăritura tinereții
de atunci când făceai acte extravagante
ca să supraviețuiești
neiubirii

și
de ce n-aș spune
când tu încă taci
că rănile mi se închid
din sângele propriu prelins
ca răspuns
la nespusele celor care au tăcut
când aveam atâta dreptate

de ce nu mi-aș recunoaște
drumul înapoi spre inima mea
când tocmai pleci
smuls de valul lumii
care minte
te minte
oricum